Depresie , natura si vindecare

 

Ce ne face la un moment dat sa ne pierdem sensul, motivatia sau bucuria in viata? Ce se intampla când tu, ca adult, ajungi sa nu te mai regasesti, in ceea ce faci, in ceea ce traiesti zi de zi?

Exista diferite grade de intensitate ale acestei manifestari- de la simple stari pana la boala- de la procrastinare, plictiseala, pana la clasica- Depresie.

Sa vedem pe rand ce inseamna fiecare.

Procrastinarea- este un comportament caracterizat prin amânarea acțiunilor sau a sarcinilor pentru mai târziu. Psihologii citează adesea procrastinarea ca fiind un mecanism de combatere a anxietății asociate cu începerea sau finalizarea unei sarcini sau a unei decizii.*

Prin urmare- iti faci planuri pentru îndeplinirea anumitor sarcini sau obligatii si le indeplinesti mai tarziu decat ti-ai propus. Procrastinarea poate veni din lipsa de motivatie in sine de a face niste lucruri care ni se par neplacute, ni se par ca  o corvoada. Dar ea poate aparea chiar si in cazul lucrurilor care ne plac sau ne placeau odinioara dar acum nu mai simtim acea bucurie de a le indeplini.

Plictiseala- este o stare mentala și emotionala negativă, în decursul căreia individul resimte lipsa dorinței de acțiune, dar și senzația subiectivă că trecerea timpului are loc cu dificultate.

Una din cauzele plictiselii o constituie monotonia și faptul că persoana respectivă nu găsește sau nu are posibilitatea efectuării unei activități în care să se implice cu o anumită motivatie sau cu pasiune.*

Depresia- este o stare mentala de tristete/amaraciune care persista pe perioade indelungate.

Simptome care dureaza mai mult de doua saptamani si de o severitate care începe să împiedice desfășurarea normală a activităților zilnice deja semnifică depresie clinică .* Depresia inseamna atat procrastinare, plictiseala cat si o stare permanenta ce afecteaza toate aspectele vietii-familie, serviciu, sarcini de zi cu zi, chiar si igiena personala.

Am mentionat toate cele trei manifestari ale acestei pierderi ale motivatiei/bucuriei pentru ca eu consider ca sunt strans legate intre ele. Desi exista pentru depresie cauze precum-pierderea locului de munca/decesul-doliul/o deceptie, toti oamenii trec cel putin odata in viata prin cel putin prin unul din aceste evenimente si totusi nu ajung la depresie. De ce? De ce unii sunt mai predispusi iar altii nu? De ce unii continua sa isi duca viata intr-un mod normal si productiv si altii nu reusesc? Si de ce unii fara niciun eveniment exterior evident ajung sa cada in depresie? 

Au fost luate in considerare mai multe cauze- genetice, traume din copilarie, lipsa de afectiune, un dezechilibru intre neurotransmitatorii din creier, o criza spirituala.

Nu voi dezbate aici toate cauzele si nu voi discuta despre tratamentul medicamentos, ci voi incerca sa analizez cum vad eu lucrurile si care cred ca ar fi solutiile din perspectiva si experienta mea personala.

Oare oamenii din trecut nu puteau fi predispusi la depresie-sau cum i se spunea atunci, melancolie? Ba da, dar cazurile erau mult mai rare. Culmea, motivele cred ca erau mai multe- existau boli cumplite ce faceau ravagii, existau razboaie, foamete in anumite perioade, cert este ca viata era ceva mai grea din anumite puncte de vedere. Cred ca oamenii erau insa mai apropiati unii de altii, mai adunati in anumite comunitati. Asta le dadea un sens al apartenentei, care in ziua de azi este tot mai rar.

Oamenii din trecut erau mai ancorati in viata reala, nu cea virtuala. Astazi ne bucuram de peisaje minunate, de scene incredibile, de muzica fenomenala- toate-insa- in lumea virtual. Inainte, oamenii petreceau mult timp impreuna si totodata in natura. 

Comunitatea si natura sunt doua lucruri ce lipsesc tot mai mult in zilele noastre.Si sunt doua remedii pentru depresie- recunoscute- socializarea (reala, nu virtuala) si petrecerea timpului in  natura.

Ce face de obicei un om depresiv? In general, se retrage din cercul social, face tot mai putine activitati pana când ajunge sa petreaca tot mai mult timp izolat, in pat, dormind sau stand plictisit. Sa ne gândim logic- daca un om normal ar avea programul unui om depresiv- cu siguranta ca ar ajunge depresiv el insusi.

Solutia este exact opusul- actiunea. Am citit multe marturii despre persoane care au iesit din depresie.Cu siguranta ca nu au facut asta stand si contemplând tavanul. Nu o spun ca o judecare- ci o spun din experienta. Este cel mai simplu lucru sa stau in pat si sa nu fac nimic-dar si cel mai nociv obicei pe care l-am capatat din cauza depresiei.

Ce trebuie sa faci daca esti depresiv. Trebuie sa faci un eofrt sa iesi din casa. Suna dur,dar este spre binele tau. Trebuie sa te reconectezi cu natura , cu simturile tale si cu tine insuti. Foloseste-te de tot ce ai avut la dispozitie pana sa ajungi in depresie- hobby-uri, obiceiuri sanatoase, miscare, pasiuni, obisnuinte pozitive.

Scrie-le pe toate pe un caiet si incepe sa le faci din nou chiar daca nu simti nicio bucurie. Azi nu simti nicio bucurie ca desenezi sau alergi? OK, e normal, repeta si maine acel obicei, si poimâine. Creierul va iesi incet incet din starea de letargie, va incepe sa fie atent la alte lucruri. Asta e calea spre vindecare. Repet, doar in viziunea mea.

Desigur, cred ca este de asemenea esentiala legatura cu Dumnezeu. El este cel care aduce alinare tuturor sufletelor ranite.

Curaj si zambeste (chiar daca fortat) intr-o zi vei zambi din toata fiinta ta! 

* Sursa- wikipedia.