luni, 3 august 2015

***

Cantecul solitar


   Se pare ca singuratatea este boala secolului....Este cred mai grava decat cancerul si decat orice altceva poate sa se intample cu adevarat rau oamenilor.Pentru ca inevitabil in viata suferim, asta stim cu totii.Nu e un secret destinat unor persoane speciale.Suferinta nu ocoleste pe nimeni.Insa atunci cand macar doua persoane s-au apropiat prin ..sau in ciuda ..sau din cauza.. sau dincolo.. de suferinta lor personala...si au gasit o cale sa isi apropie macar pentru o vreme inimile ostenite si sufletele palide, translucide, inseamna ca iubirea a biruit, macar pentru un interval, si a cucerit toate tarmurile salbatice ale neputintei.





vineri, 31 iulie 2015

Mult ingerul meu


Mult ingerul meu
        
                                  Rainer Maria Rilke


Mult ingerul meu l-am tinut cu sila
Si-n bratele mele saracise tare
El se facu mic, iar eu m-am facut mare
Si deodata eu am fost mila
Si el doar o ruga tremuratoare

Atunci cerurile lui inapoi Ie-am dat
El imi lasa ce-i preajma, din preajma disparand
El invata plutirea, eu viata-am invatat
Si ne recunoscuram din nou, incet si bland

marți, 3 aprilie 2012

***

 
                 
















        In casa invelita de somn,dimineata se urca incet incet pe peretele exterior si isi facea loc prin geamul intredeschis.Se strecura jucaus  printre firele tesute ale draperiei,parca vrand sa le desfaca si coase la loc.Oricat de mult s-ar fi vrut ea ascunsa intre doua umbre,aerul  rece albastru o trada,incepand sa sopteasca in fiecare ungher al camerei…
    
 …particule de lumina se insirau,agatandu-se ca margelele de pieptul fiecarui lucru. Notele  inalte din cantecul viu al graurilor se faceau auzite tot mai clar.

     Atunci,cand timpul se scutura lenes de ultimele crampeie de noapte, eu ma apropiam incet de fereastra. Acolo,stateam cateva secunde fara sa ma clintesc,ca sa invat pe de rost numele zorilor.

duminică, 1 aprilie 2012

In causul palmelor ..


                     ....un hulub infrigurat ciugulea fire de apa dintr-un urma de ploaie. Cativa copii nazdravani se  apropiasera de el si il cercetau de la o distanta de vreo mie de pasi de furnica.Reflexiile lor colorate decupau suprafata neteda a asfaltului cu dale. Pasarea ramase nestingherita,crezand pesemne ca vazduhul oglindit in apa de ploaie il va tine si aici pe pamant, la fel ca in inalt, in causul palmelor lui moi.

sâmbătă, 31 martie 2012

O zi..

 
    Era o zi din aceea incomod de familiara,in care simti cum sprijini pe umar un ieri demult intamplat. Un ieri care pare atat de neastamparat de concret,incat ai vrea sa te dezbari  de el precum ai scutura praful de pe pantofi cand vii de –afara.Insa incet incet amintirea incepea sa se inconjoare cu o forma mai clara,ce purta semnul unei bucurii ascunse.
    Ma indemnam sa-mi incordez pasii,purtandu-mi timpul ca pe un nume cu multe litere,pe care iti vine sa il rostesti de fiecare data altfel.Framantam niste ganduri disparate,parca sperand sa se adune cumva pentru a deslusi izvorul acelei amintiri staruitoare.
      Treceam pe langa oameni fara sa ma uit atent,chiar daca masuram spatiul dintre mine si ceilalti in toate culorile.Poate,daca dintr-o data o umbra de culoare s-ar potrivi cu imaginea difuza din minte ,m-ar face sa  readuc in prezent memoria acelei zile de demult.Dar daca nu era amintirea unei intamplari petrecute,ci a uneia imaginate ? Da…Da !asa,e,asa e,s-a ridicat in sfarsit valul.Acea amintire trecuta era despre incercarea de imaginare,de presimtire a unei zile din viitor.
    Odata, demult, un sir aparent nesfarsit de clipe dezordonate ce se ciocneau una de alta fara noima,a  fost intrerupt de gravitatia unei clipe de gratie.Clipa in care mi-am imaginat o zi viitoare,in care momentele sa se adune intr-o alcatuire rostuita.Adica,..da ,clipa in care mi-am imaginat exact ziua de azi !..Azi.Astazi este o nebanuita,neasteptata ,nesperata zi ,oglindita de o imagine increzatoare din trecut .O zi perfecta.

"Music is..

..the poetry of air"

duminică, 8 mai 2011