Regasirea copilului interior

Viata de adult mi se parea foarte plictisioare când eram copil. Acum imi dau seama ca vedeam clar si sincer adevarul. Daca ai un job care nu te implineste foarte mult- vei intra intr-o rutina zilnica obositoare si prea putin colorata. Daca faci aceleasi lucruri plictisitoare si automate zilnic- gen serviciu, acasa, televizor/calculator-se va instaura vesnica plictiseala si risti sa ajungi chiar la depresie. Asta mi s-a intamplat mie si am inceput sa analizez,cercetez care sunt cauzele si cum pot schimba acest lucru.
Copiii se bucura din lucruri marunte, exploreaza si invata zilnic.Pentru ei nu exista-asa cum exista pentru adulti- monotonie,plictiseala, rutina.Asta pentru ca ei nu cauta ceva extravagant pentru a fi multumiti,se multumesc cu lucruri marunte.Se joaca, se uita cu uimire in jur, sunt voiosi.
Ca adult,cum poti sa iti amintesti ce acea perioada a copilariei si sa apropii in viata ta entuziasmul care te caracteriza atunci când erai mic?
Cred ca este foarte important sa inveti din nou, sa inveti sa explorezi din nou lumea, sa inveti din nou sa te joci, sa te bucuri de lucrurile mici din jurul tau.
In
rutina zilnica- serviciu, treaba, casa, televizor etc, mi-am propus sa incorporez in programul meu si alte lucruri.

Voi reda o lista cu ideile pe care le am si voi incerca sa experimentez pentru mai multa vreme pe fiecare pentru a vedea ce mi se potriveste.

-  Un jurnal in care sa scriu pentru ce sunt recunoscatoare, ce imi doresc de la ziua care va veni, ce concluzii am tras referitoare la ziua care a fost.
- Sa beau seara un ceai cald
- Bai parfumate- se pot folosi uleiuri esentiale.
- O mica plimbare zilnica si eventual suprinderea câtorva imagini cu un aparat foto
- Ceva creativ zilnic-crosetat, pictat, colorat
- Citirea unor pasaje din Biblie
- Invatarea unei limbi straine- de ce nu, italiana, rusa, o limba mai rara,orice care stimuleaza imaginatia,prin videoclipuri Youtube, site-uri specializate- si alte surse
- Rezolvarea unui puzzle sau a unei ecuatii matematice
- Citirea câtorva pagini de istorie, beletristica, astronomie sau orice alt domeniu.
- Un blog in care sa redau idei,simtaminte, fapte interesante observate pe parcursul zilei
- Modelaj in lut,plastilina, flori din hartie etc.

Toate acestea ar fi ideal sa nu fie facute ca o corvoada, ca ceva ce am bifat ca sa treaca ziua, sau ca o evadare. Trebuie sa practicam starea de prezenta, de atentie si joaca-da- trebuie sa ne amintim cum era când ne simteam liberi sa ne jucam fara sa ne gândim ca vom fi judecati-pur si simplu când eram copii totul era o descoperire si o joaca eliberatoare.

Frame photo created by freepik - www.freepik.com

Depresie , natura si vindecare

 

Ce ne face la un moment dat sa ne pierdem sensul, motivatia sau bucuria in viata? Ce se intampla când tu, ca adult, ajungi sa nu te mai regasesti, in ceea ce faci, in ceea ce traiesti zi de zi?

Exista diferite grade de intensitate ale acestei manifestari- de la simple stari pana la boala- de la procrastinare, plictiseala, pana la clasica- Depresie.

Sa vedem pe rand ce inseamna fiecare.

Procrastinarea- este un comportament caracterizat prin amânarea acțiunilor sau a sarcinilor pentru mai târziu. Psihologii citează adesea procrastinarea ca fiind un mecanism de combatere a anxietății asociate cu începerea sau finalizarea unei sarcini sau a unei decizii.*

Prin urmare- iti faci planuri pentru îndeplinirea anumitor sarcini sau obligatii si le indeplinesti mai tarziu decat ti-ai propus. Procrastinarea poate veni din lipsa de motivatie in sine de a face niste lucruri care ni se par neplacute, ni se par ca  o corvoada. Dar ea poate aparea chiar si in cazul lucrurilor care ne plac sau ne placeau odinioara dar acum nu mai simtim acea bucurie de a le indeplini.

Plictiseala- este o stare mentala și emotionala negativă, în decursul căreia individul resimte lipsa dorinței de acțiune, dar și senzația subiectivă că trecerea timpului are loc cu dificultate.

Una din cauzele plictiselii o constituie monotonia și faptul că persoana respectivă nu găsește sau nu are posibilitatea efectuării unei activități în care să se implice cu o anumită motivatie sau cu pasiune.*

Depresia- este o stare mentala de tristete/amaraciune care persista pe perioade indelungate.

Simptome care dureaza mai mult de doua saptamani si de o severitate care începe să împiedice desfășurarea normală a activităților zilnice deja semnifică depresie clinică .* Depresia inseamna atat procrastinare, plictiseala cat si o stare permanenta ce afecteaza toate aspectele vietii-familie, serviciu, sarcini de zi cu zi, chiar si igiena personala.

Am mentionat toate cele trei manifestari ale acestei pierderi ale motivatiei/bucuriei pentru ca eu consider ca sunt strans legate intre ele. Desi exista pentru depresie cauze precum-pierderea locului de munca/decesul-doliul/o deceptie, toti oamenii trec cel putin odata in viata prin cel putin prin unul din aceste evenimente si totusi nu ajung la depresie. De ce? De ce unii sunt mai predispusi iar altii nu? De ce unii continua sa isi duca viata intr-un mod normal si productiv si altii nu reusesc? Si de ce unii fara niciun eveniment exterior evident ajung sa cada in depresie? 

Au fost luate in considerare mai multe cauze- genetice, traume din copilarie, lipsa de afectiune, un dezechilibru intre neurotransmitatorii din creier, o criza spirituala.

Nu voi dezbate aici toate cauzele si nu voi discuta despre tratamentul medicamentos, ci voi incerca sa analizez cum vad eu lucrurile si care cred ca ar fi solutiile din perspectiva si experienta mea personala.

Oare oamenii din trecut nu puteau fi predispusi la depresie-sau cum i se spunea atunci, melancolie? Ba da, dar cazurile erau mult mai rare. Culmea, motivele cred ca erau mai multe- existau boli cumplite ce faceau ravagii, existau razboaie, foamete in anumite perioade, cert este ca viata era ceva mai grea din anumite puncte de vedere. Cred ca oamenii erau insa mai apropiati unii de altii, mai adunati in anumite comunitati. Asta le dadea un sens al apartenentei, care in ziua de azi este tot mai rar.

Oamenii din trecut erau mai ancorati in viata reala, nu cea virtuala. Astazi ne bucuram de peisaje minunate, de scene incredibile, de muzica fenomenala- toate-insa- in lumea virtual. Inainte, oamenii petreceau mult timp impreuna si totodata in natura. 

Comunitatea si natura sunt doua lucruri ce lipsesc tot mai mult in zilele noastre.Si sunt doua remedii pentru depresie- recunoscute- socializarea (reala, nu virtuala) si petrecerea timpului in  natura.

Ce face de obicei un om depresiv? In general, se retrage din cercul social, face tot mai putine activitati pana când ajunge sa petreaca tot mai mult timp izolat, in pat, dormind sau stand plictisit. Sa ne gândim logic- daca un om normal ar avea programul unui om depresiv- cu siguranta ca ar ajunge depresiv el insusi.

Solutia este exact opusul- actiunea. Am citit multe marturii despre persoane care au iesit din depresie.Cu siguranta ca nu au facut asta stand si contemplând tavanul. Nu o spun ca o judecare- ci o spun din experienta. Este cel mai simplu lucru sa stau in pat si sa nu fac nimic-dar si cel mai nociv obicei pe care l-am capatat din cauza depresiei.

Ce trebuie sa faci daca esti depresiv. Trebuie sa faci un eofrt sa iesi din casa. Suna dur,dar este spre binele tau. Trebuie sa te reconectezi cu natura , cu simturile tale si cu tine insuti. Foloseste-te de tot ce ai avut la dispozitie pana sa ajungi in depresie- hobby-uri, obiceiuri sanatoase, miscare, pasiuni, obisnuinte pozitive.

Scrie-le pe toate pe un caiet si incepe sa le faci din nou chiar daca nu simti nicio bucurie. Azi nu simti nicio bucurie ca desenezi sau alergi? OK, e normal, repeta si maine acel obicei, si poimâine. Creierul va iesi incet incet din starea de letargie, va incepe sa fie atent la alte lucruri. Asta e calea spre vindecare. Repet, doar in viziunea mea.

Desigur, cred ca este de asemenea esentiala legatura cu Dumnezeu. El este cel care aduce alinare tuturor sufletelor ranite.

Curaj si zambeste (chiar daca fortat) intr-o zi vei zambi din toata fiinta ta! 

* Sursa- wikipedia.

***

Cantecul solitar

   Se pare ca singuratatea este boala secolului....Este cred mai grava decat cancerul si decat orice altceva poate sa se intample cu adevarat rau oamenilor.Pentru ca inevitabil in viata suferim, asta stim cu totii.Nu e un secret destinat unor persoane speciale.Suferinta nu ocoleste pe nimeni.Insa atunci cand macar doua persoane s-au apropiat prin ..sau in ciuda ..sau din cauza.. sau dincolo.. de suferinta lor personala...si au gasit o cale sa isi apropie macar pentru o vreme inimile ostenite si sufletele palide, translucide, inseamna ca iubirea a biruit, macar pentru un interval, si a cucerit toate tarmurile salbatice ale neputintei.

Mult ingerul meu

Mult ingerul meu

        

                                  Rainer Maria Rilke

Mult ingerul meu l-am tinut cu sila

Si-n bratele mele saracise tare

El se facu mic, iar eu m-am facut mare

Si deodata eu am fost mila

Si el doar o ruga tremuratoare

Atunci cerurile lui inapoi Ie-am dat

El imi lasa ce-i preajma, din preajma disparand

El invata plutirea, eu viata-am invatat

Si ne recunoscuram din nou, incet si bland

***

 

                 

        In casa invelita de somn,dimineata se urca incet incet pe peretele exterior si isi facea loc prin geamul intredeschis.Se strecura jucaus  printre firele tesute ale draperiei,parca vrand sa le desfaca si coase la loc.Oricat de mult s-ar fi vrut ea ascunsa intre doua umbre,aerul  rece albastru o trada,incepand sa sopteasca in fiecare ungher al camerei…

    

 …particule de lumina se insirau,agatandu-se ca margelele de pieptul fiecarui lucru. Notele  inalte din cantecul viu al graurilor se faceau auzite tot mai clar.

     Atunci,cand timpul se scutura lenes de ultimele crampeie de noapte, eu ma apropiam incet de fereastra. Acolo,stateam cateva secunde fara sa ma clintesc,ca sa invat pe de rost numele zorilor.

In causul palmelor ..

                     ....un hulub infrigurat ciugulea fire de apa dintr-un urma de ploaie. Cativa copii nazdravani se  apropiasera de el si il cercetau de la o distanta de vreo mie de pasi de furnica.Reflexiile lor colorate decupau suprafata neteda a asfaltului cu dale. Pasarea ramase nestingherita,crezand pesemne ca vazduhul oglindit in apa de ploaie il va tine si aici pe pamant, la fel ca in inalt, in causul palmelor lui moi.

O zi..

 

    Era o zi din aceea incomod de familiara,in care simti cum sprijini pe umar un ieri demult intamplat. Un ieri care pare atat de neastamparat de concret,incat ai vrea sa te dezbari  de el precum ai scutura praful de pe pantofi cand vii de –afara.Insa incet incet amintirea incepea sa se inconjoare cu o forma mai clara,ce purta semnul unei bucurii ascunse.

    Ma indemnam sa-mi incordez pasii,purtandu-mi timpul ca pe un nume cu multe litere,pe care iti vine sa il rostesti de fiecare data altfel.Framantam niste ganduri disparate,parca sperand sa se adune cumva pentru a deslusi izvorul acelei amintiri staruitoare.

      Treceam pe langa oameni fara sa ma uit atent,chiar daca masuram spatiul dintre mine si ceilalti in toate culorile.Poate,daca dintr-o data o umbra de culoare s-ar potrivi cu imaginea difuza din minte ,m-ar face sa  readuc in prezent memoria acelei zile de demult.Dar daca nu era amintirea unei intamplari petrecute,ci a uneia imaginate ? Da…Da !asa,e,asa e,s-a ridicat in sfarsit valul.Acea amintire trecuta era despre incercarea de imaginare,de presimtire a unei zile din viitor.

    Odata, demult, un sir aparent nesfarsit de clipe dezordonate ce se ciocneau una de alta fara noima,a  fost intrerupt de gravitatia unei clipe de gratie.Clipa in care mi-am imaginat o zi viitoare,in care momentele sa se adune intr-o alcatuire rostuita.Adica,..da ,clipa in care mi-am imaginat exact ziua de azi !..Azi.Astazi este o nebanuita,neasteptata ,nesperata zi ,oglindita de o imagine increzatoare din trecut .O zi perfecta.