"Erau inceputurile moi ale cercului,gradinile justificate.Cativa calareti obositi clatinau din cap in semn de bun-venit.Ceva ca o feriga ne racorea umerii.Afara,un copil gigantic,pana la al saptelea cer al rabdarii,ne zambea la fereastra."
vineri, 26 septembrie 2008
***
Nu stiam ca la capatul firului e un ghem mic care ascundea, adunand, suferinta ta. Asa ca l-am luat Am cusut cu el o rana a pamantului si s-a vindecat in verde.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu